Hans Asperger, geniul care lucra pentru Hitler cât revoluționa medicina
După mai bine de șapte decenii de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ies la iveală detalii brutale despre simpatizați ai regimului nazist, dar care nu au recunoscut niciodată asta. Hans Asperger, medic pediatru și cel care a descris sindromul care îi poartă numele – sindromul Asperger -, este unul dintre ei.
Sindromul Asperger se caracterizează printr-o tulburare a dezvoltării unui individ, care are dificultăți în înțelegerea modalităților de interacțiune socială. Sindromul îi poartă numele pediatrului austriac Hans Asperger.
Desigur, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Asperger a susținut că nu este prieten cu naziștii. Ba chiar a declarat că a fost vânat de oamenii lui Hitler pentru că a refuzat să predea copiii cu dizabilități. Povestea sa a fost mereu pusă sub semnul întrebării, iar acum știm și de ce.
O lucrare a lui Herwig Czech, un istoric al medicinei de la Universitatea de Medicină din Viena, spune că nu există dovezi pentru afirmațiile lui, iar concepția oamenilor despre pediatru este falsă. Realitatea brutală, în conformitate cu lucrarea lui Czech, este că Asperger a fost un simpatizant nazist, dar și un medic care a contribuit activ la programul naziștilor.
Lucrarea cehului se bazează pe câteva documente din arhivă, neexplorate anterior. Despre unele dintre ele se credea că au fost distruse, printre care și dosarele lui Asperger, unde avea notate evaluările clinice pentru pacienții săi. În plus, Czech a fost atent și la publicațiile contemporane, ca să vadă de unde există ideea falsă cum că Asperger a fost un adversar al național-socialismului.
Asperger a dus copiii la moartea, după dorința lui Hitler
Asperger, care a murit în 1980, a lucrat la Clinica Pediatrică a Universității din Viena în timpul războiului. Dovezile descoperite de istoric arată că Asperger a colaborat cu naziștii în acest timp. El a direcționat direct și indirect copii dezavantajați la Am Spiegelgrund o clinică pentru copii din Viena. Acolo, între 1940 și 1945, aproape 800 de copii au fost uciși ca parte a programului nazist pentru eutanasie, sau Aktion T4, așa cum a fost cunoscut.
Potrivit lui Czech, pediatrul știa exact ce se întâmpla în acea clinică. Știa că acești copii erau uciși ca parte a programului eugeniei naziste. Motivați de ideologia rasială fanatică a lui Hitler, naziștii urmăreau să creeze o societate „pură” din punct de vedere genetic, prin practicarea așa-numitei „igiene rasiale”.
La Am Spiegelgrund, copiii au fost uciși prin foamete intenționată sau prin infectarea unei doze letale de droguri. Dosarele clinicii cu privire la copiii morți spuneau că, de fapt, cauza morții era pneumonia.
Potrivit lucrării, Asperger a găzduit naziști în repetate rânduri. El a fost răsplătit pentru loialitate cu oportunități de carieră. Asperger s-a alăturat mai multor organizații afiliate partidului nazist, deși nu a devenit niciodată membru oficial.
Asperger „a legiferat public politicile de igienă a raselor, inclusiv sterilizările forțate și, în mai multe rânduri, a cooperat activ cu programul «eutanasia» copilului”, scrie istoricul. Descrierile lui Asperger despre pacienții lui contrazic în mod direct ideea că el „a încercat să-i protejeze pe copiii aflați sub îngrijirea lui prin înfrumusețarea diagnosticului lor”.
În 1938, Asperger a inventat termenul de „psihopați cu autism”, pentru a descrie un grup de copii cu caracteristici psihologice distincte. Printre astea el enumera probleme de comunicare socială, modele de comportament repetitiv și restrictiv sau dificultăți de învățare.
În 1944, a publicat un studiu cuprinzător pe această temă în cadrul tezei sale postdoctorale. Ideea lui a câștigat o atenție mondială atunci când, în 1981, Lorna Wing a inventat termenul de „sindromul Asperger” care descrie în mod formal starea. În 2012, Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat oficial sindromul Asperger de la DMS-V , așa-numita biblie de psihiatrie. În schimb, psihiatrii au fost informați să-l clasifice ca o formă de autism.